Toti avem probleme, mai mari sau mai mici, mai multe sau mai putine. Pentru fiecare problemele lui sunt cele mai importante din lume. Daca stai sa te gandesti putin e normal sa fie asa pentru ca suntem egoisti si mai aproape-i pielea decat camasa. Toate aceste probleme duc catre un singur lucru, si anume microbul care ne infecteaza pe cei mai multi dintre noi si se numeste: Hai sa ne plangem de mila. Sunt oameni cu MULT mai multe probleme decat mine sau decat tine, cel care citesti acesti articol. Si tu, si eu avem probleme, dar hai sa nu ne mai plangem de mila si sa cautam sa facem ceva sa iesim din starea in care suntem. Acest ceva poate sa insemne orice... cauti sa faci orice sa-ti mai ia mintea de la problemele care le ai. Ma uit la un film, gatesc, ma plimb, muncesc... fac orice sa uit de toti si toate. Important este sa-ti limpezesti mintea si sa poti sa privesti problemele care le ai obiectiv pentru a lua o decizie cat mai corecta. Eu asa procedez... ca e bine sau gresit, nu stiu, cert este ca de cel mai multe ori efectul a fost benefic.
Prin urmare... Ce sa facem noi sa mai iesim din starea in care intrasem?! Daca maica-mea se dusese la tara sa rezolve niste probleme si imi spusese ca ar aprecia foarte mult daca am trece pe acolo si la intoarcere s-o aducem la Bucuresti, am zis de ce nu?! Facem un gratar, bem un vin bun, stam de o vorba cu matusile mele, poate si cu verii mei daca ajung si ei pe acolo. Zis si facut. Sambata, hopa sus in masina si da-i bice.
Mers lejer, nu am gonit... si uite ca dupa vreo 3 ore am ajuns... Am prins o vreme foarte frumoasa tocmai buna de lenevit la soare. Wow... chiar si o piscina de gradina! M-am si balacit nitel cu Alexandra, nepoata-mea de 8 ani. Si trambulina!!! Trebuiau date note pentru tumbele si sariturile Alexandrei si cum nimeni nu a vrut sa-si asume aceasta responsabilitate am fost singurul membru al juriului (jur pe onoarea mea ca nu am dat note mai mici de 9).
Cate lucruri schimbate... Parca am trait sub o piatra...
Dupa ce te zbengui si dupa ce alergi cu un copil de 8 ani o zi intreaga te mai apuca si foamea. Uite asa am facut mititei, friptura, carnati si legume la gratar. Eu sunt innebunit dupa legume la gratar. Cu atat mai mult daca faci gratar cu lemne, nu cu carbuni. Alt gust, alt miros... Rosiile pe gratar, ceapa coapta cu gustul ei dulceag este ceva incredibil...
Un sfarsit de saptamana foarte frumos...
Sub egida "Grătarul cu lemne e cel mai bun, să trăiască!", numai tu eşti de vină (sau este meritul tău, la alegere) că am gătit azi. Bine, nimic complicat, că am fugit de la birou pe-aproape de 7 şi-am făcut şi cumpărături pe drum.
Aşadar: o ceapă, doi ardei şi-o vânătă consistentă au fost rapid ciopârţite (dar nu finuţ, bucăţi mai mari, ca pentru un pisto, că de-acolo m-am inspirat) şi invitate în ordinea apariţiei într-un wok, care m-a scuzat pentru sacrilegiul de-a fi gătit acolo ceva ce n-avea legătură cu bucătăria orientală. Fleoşc şi ceva ulei de măsline şi - de dragul wok-ului - câţiva stropi relevanţi de sos de soia. Desigur, un pic de sare - ţinând cont de sosul de soia - şi o adulmecătură de piper. Mai încolo un pic, cu vreo 10 minute înainte de "gata", am pus şi trei căţei de ustoroi zdraveni, bine mărunţiţi (nu storşi, ci la cuţit).
M-am întrebat dacă să pun şi nişte sos de roşii, dar în cele din urmă am decis că nu. Nu cred c-ar fi fost rău, dar nici nu regret.
Lângă tot vegetarianismul ăsta a venit nişte ţâţă de pui la grătar (grătar e un fel de-a spune), cu un amestec de boia dulce, iute şi inevitabilele sare şi piper - şi cred c-ar fi mers tare bine şi un ou ochi, doar că am uitat să cumpăr ouă.
Aşa că, în sfârşit, am mâncat şi eu ceva civilizat în timpul săptămânii.
Chiar, nu-i aşa că s-au schimbat multe? :)
Ai mare dreptate, s-au schimbat intradevar multe. Toti ne-am schimbat. Credeai ca e posibila o asemenea schimbare acum vreo 10 ani? Eu nu...
Sub egida "sunt la fel de pofticios ca si inainte" si a faptului ca imi suna extrem de bine ce ai gatit tu acolo, promit sa prepar reteta zilele astea si s-o pun aici cu poze si tot tacamul sa se bucure si altii de ea.
Ei, eu-s consecventă, nu cred că noi ne-am schimbat în esenţă, ci că am crescut şi că materialul era de primă calitate de la început, prin urmare a avut ce să se-aşeze. Acu 10 ani eram copii încă (eu mă cam măritam pe atunci, poftim demonstraţie, he he)... şi la Jariştea nu era piscină de grădină!
Mie mi-a venit ideea cu pozele când deja mâncam, din pacate, că arata foarte bine totul (suspectez că din cauza ardeiului roşu). Reţin pentru data viitoare! :)
Daca ai nevoie de indicatii, te rog sa-mi dai un telefon. Sunt foarte bun la indicatii si la dat din gura... dar cred ca stii asta deja :)