Retete ilustrate simple si accesibile

Vine vremea cand omul se satura de munca si stres si pleaca de acasa. Nu vrea sa auda de nimeni si nimic. Se gandeste doar la somn, leneveala, trandaveala, liniste si alte sinomine ale astora. Aceasta perioada se numeste Concediu. Uite ca am plecat si noi in Concediu, la Marghita la niste prieteni de ai nostri foarte buni, Lacrimioara si Gyuszi.

Trebuie neaparat sa zic ca oamenii din partea asta de tara au o cultura a mancarii. Mancarea trebuie sa fie buna, gustoasa si multa. Nu exista "nu mai pot sa mananc nimic...", "nu mai intra nimic in mine", exista "dar ce-i cu lalaielile astea... pune mana si mananca!", "bea o tuica inainte sa faci loc la mancare", "o tuica inainte de masa face minuni", "nu stiu cum e la voi, dar la noi te asezi la masa si mananci..." si alte d'astea asemanatoare. Era sa uit... aici cand zici tuica trebuie sa intelegi palinca.

Astazi Lacrimioara a pregatit pentru pranz Pilaf ardelenesc.

Prin urmare: 2 cepe potrivite, un ardei gras si o rosie mai maricica toate tocate marunt, o lingura de boia dulce pentru culoare, un pui taiat asa bucati, niste ulei, sare si piper dupa gust si o legatura de patrunjel verde si el taiat cat mai marunt, 2 cani de orez.

In uleiul incins la foc iute se calesc ceapa si ardeiul iar cand au prins putin culoare se adauga boia dulce. Se amesteca cu sarg si se adauga puiul si acoperiti vasul cu un capac. Puiul mai trebuie intors din cand in cand sa nu se prinda. Cand puiul este gata se adauga rosia si patrunjelul. Se gusta de sare si piper. Se scoate puiul pe o farfurie. In acest timp se fierbe orezul si se pune in oala in care s-a facut puiul. Daca e nevoie se mai adauga o cana ori doua de apa si se lasa orezul la foc mic sa prinda gust de la legume si pui.

Dupa vreo 10 minute sau asa ceva se da la o parte de pe foc si se aseaza frumos puiul peste orez.

Se serveste imediat alaturi de castraveti murati. Pofta buna.

Daca mi-a scapat ceva o rog pe Lacrimioara sa ma corecteze.