Uite ca stateam eu linistit si imi faceam treaba la serviciu cand primesc un mesaj de la varul meu: "Haideti pe la mine diseara ca fac scoici". Va dati seama ca m-a bulversat chestia asta! De ce?! Pentru ca var-miu considera ca povestea cu gatitul nu tine de el. E complicata, dureaza, sunt sanse imense sa nu iasa mancare buna, de ce sa se straduiesca el cand se pot gasi alte solutii.
Din motive obiective nu am reusit sa ajungem in seara respectiva, dar ne-am dus seara urmatoare.
Cum am ajuns acolo, eu am declarat de la inceput, ca sa nu existe discutii: "In seara asta sunt un delicat si un finut si nu voi gati... cel mult voi da cateva indicatii pretioase cu scopul de a enerva bucatarii". Monika a declarat acelasi lucru, dar nu a reusit sa se abtina si a dat o mana de ajutor. Eu m-am protapit pe un scaun si ma uitam la ei cum se invart pe acolo si mi-a fost mult mai usor sa remarc tot felul de lucruri pe care altfel nu le-as fi observat: "cat dracu' se fierb scoicile astea?!", "au costat prea mult toate astea... unde-i factura aia sa vad ce dracu' m-a rupt in halul asta", "pai si orezul asta ce are?! vezi-ti de treaba bai Monika, ca si orezul asta este bun, ca doar nu o sa va stea in gat doar pentru ca nu e cu bob lung... mai greseste omu', restul il facem orez cu lapte...", "pentru ce ai cumparat 2kg de faina?!" si multe altele pe care nu mi le mai amintesc pe moment.
In seara aia s-a mai preparat o reteta, bazata tot pe scoici despre care o sa scriu zilele urmatoare, dar aici o sa descriu procesul de creatie doar pentru Scoici cu usturoi.
Pentru povestea asta, bucatarii nostri au folosit o punga de scoici vongole (pe care al meu var a cumparat-o de la Selgros), jumatate de pahar de vin alb demisec, cateva linguri de ulei de masline si vreo 8-10 catei de usturoi (desi eu recomandat sa fie cam5-6) si o lamaie.
Au pus scoicile in apa fiarta si le-au tinut pana s-au deschis. Dupa asta le-au strecurat si, la indicatia mea (care in acest timp ma documentam pe net cum sta treaba cu scoicile - ca doar nu sunt a toate stiutor) au aruncat scoicile care au ramas inchise. Intr-o tigaie a luat nastere sosul de vin cu usturoi, astfel: uleiul, vinul si usturoiul taiat cat mai marunt (imi pare rau vere, dar nu am ce face - la noi a fost taiat mai grosolan) au fost invartite in tigaie timp de vreo 3-4 minute, apoi au adaugat scoicile si au amestecat inca vreo 2-3 minutele. Dupa parerea mea, ar fi trebuit tinute o idee mai putin pe foc pentru ca usturoiul nu s-a mai simtit asa cum ar fi trebuit. (Usturoiul, tinut prea mult pe foc, o spun din experienta personala, nu i se mai simte gustul).
Au pus scoicile intr-un castronel, au turnat deasupra zeama de la lamaie si... Pofta buna!
P.S. Imi cer scuze pentru calitatea pozelor care au fost facute cu un telefon - organizarea a fost pe fuga si am uitat aparatul foto acasa.
0 Comentarii.