Cand vrei sa te dai mare si a toate stiutor incepi cu o intrebare de genul: "Cine nu a auzit de coarne de padure?!". Cu sinceritate spun ca eu nu am auzit, pana nu a venit soacra-mea cu niste "coarne de padure". Primul gand a fost: "ce naiba mai sunt si astea?!". Pe moment nu am dat mare importanta si uite asa au ramas coarnele in frigider vreo 2 zile. Astazi cand ma intorc de la serviciu, intru in casa, miros de mancare, de condimente, de cate si mai cate... Monika s-a pus sa faca mancare de mazare (de data asta nu chiar ca cea facuta de mine mai de mult) si inca un fel de mancarica rapida din legume fierte la steamer de bambus cu niste condimente si nu mai stiu ce... dar la asta o sa revin zilele urmatoare.
Intr-un mod misterios, o a treaia oala statea pe aragaz, cu un capac.
- Monika, dar ce este in oala aia de acolo?!
- Compot de coarne...
- Coarne? Ce mai sunt si alea?! (eu uitasem complet de "coarnele" din frigider)
Monika se uita la mine cu o privire ciudata si imi pune in vasul din poza.
Pot sa va asigur ca este un compot minunat, cu un gust extraordinar de bun. Ceea ce m-a facut sa caut mai multe lucruri despre aceste fructe si sa pot spune ca au cantitati maxime de calciu, vitamina C si potasiu si ca din ele se poate face un lichior minunat cunoscut si sub numele de cornata. Internetul este plin cu articole despre coarne de padure, asa ca cei interesati pot gasi mai multe informatii foarte usor.
Si reteta...
3 litri de apa
500g coarne de padure
1/2 kg de zahar brun
3 cuisoare
1/2 baton de scortisoara zdrobit (nicidecum maruntit) la mojar
A pus apa la fiert, impreuna cu zaharul, bucatile de scortisoara, cuisoarele si fructele, iar cand a inceput sa dea in clocot a miscorat flacara si l-a lasat la fiert pana ce pielea fructelor a inceput sa crape.
Se lasa sa se raceasca - macar un pic - si se serveste ca atare sau daca pare prea acru se mai adauga o lingurita/lingura de miere in castronas.
0 Comentarii.