Retete ilustrate simple si accesibile

O spun mereu: Ciupercile sunt grozave. Provin dintr-o famile ce are un cult foarte dezvoltat pentru ciuperci, mai ales pentru cele de padure. Adevarul e ca ciupercile de cultura (care se gasesc in mod obisnuit la noi pe piata) sunt mai putin gustoase, sau altfel spus, au o valoare gastronomica mai scazuta decat cele salbatice, proaspat culese din padure sau de pe camp. Ehe, e rost aici de un subiect 'gras', ce merita exploatat si explorat cum se cuvine, savurat pe indelete. Dar cum foamea, deghizata subtil intr-o pofta nebuna pentru o tocanita de ciuperci, a tipat nevoie mare, m-am rezumat la o caserola de pleurotus de pe raftul unui retailer. Din 500 g de carne vegetala am folosit un pic peste jumatate pentru Tocanita de pleurotus iar restul l-am transformat in fantezia culinara cu Tom Kha. Pe scurt, iata procesul de fabricatie.

300g ciuperci pleurotus
2 cepe potrivite
1 conserva de rosii cubulete in bulion
3 catei de usturoi
ulei de masline
o legatura de patrunjel
piper proaspat macinar, sare de mare

Ciupercile se taie patratele cat mai mici, dar cum eu n-am avut rabdare, asa ca au iesit cu latura cam de 1 cm. Atentie, ciupercile nu se spala, se taie si atat. Ceapa tocata marunt se pune la calit in cateva linguri generoase de ulei de masline, iar cand da semne ca se sticleste se adauga ciupercile. Se acopera vasul si se lasa la foc mic pana ce ciupercile incep sa se inmoaie, apoi se adauga cubuletele de rosii cu sos, se imprastie piper din belsug si se mai lasa sa fiarba domol, la foc mic, cam 15-20 minute, cu vasul tot acoperit. Cu 5 minute inainte de a stinge focul, se ia capacul si se adauga usturoiul feliat subtire. La final, dupa ce se opreste focul, se presara patrunjelul tocat marunt si sare dupa gust (pentru a nu se intari ciupercile, sarea se adauga la sfarsit). Se amesteca bine compozitia si gata. Se serveste alaturi de mamaliguta aburind.

Se mananca cu bagare de seama pentru ca… frige tare. Pofta buna!